Materialul tratează succint câteva dintre dificultățile de ordin practic legate de:
(i) instituirea ipotecii asupra construcțiilor nefinalizate;
(ii) executarea silită a construcțiilor nefinalizate ipotecate;
(iii) particularitățile înscrierilor în cartea funciară.
Sfera noțiunii de construcție nefinalizată
Pentru claritate, prin construcții (nefinalizate), în sensul acestui material, avem în vedere bunurile imobile susceptibile să facă obiectul unui drept real (cum este dreptul de ipoteca), nu lucrările de construire.
Din perspectiva procedurii administrative de autorizare a unei construcții, aceasta se consideră finalizată dacă a fost executată cu autorizație de construire și cu respectarea autorizației și dacă este recepționată printr-un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, așa cum prevede art. 37 alin. (5) din Legea 50/1991 (“Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate”).
Din punct de vedere al prerogativelor dreptului de proprietate și al momentului de la care acestea pot fi exercitate, recepția la terminarea lucrărilor nu reprezintă punctul terminus în procesul de realizare a unei construcții.
Punctul terminus îl reprezinta intabularea în cartea funciară. Doar după intabulare proprietarul poate dispune juridic de construcție, poate efectua operațiuni materiale (alipiri, apartamentări) și poate obține autorizație de construire pentru a efectua în condiții de legalitate lucrări de intervenție asupra clădirii.
Pe axa timpului momentele marcante din punct de vedere juridic ale realizării unei construcții (de la inițiere până la finalizare) sunt următoarele:
Pe axa timpului momentele cheie în procesul de edificare a unei construcții sunt următoarele:
T0: începerea investiției odată cu solicitarea certificatului de urbanism
T1: obținerea autorizației de construire
T2: începerea lucrărilor de construire (și depunerea anunțului la ISC și Primărie)
T3. Recepția la terminarea lucrărilor și încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor
T4. Etapa formalităților administrative post recepție (CAEC și branșamente)
T5: intabularea construcției.
T0: începerea investiției odată cu solicitarea certificatului de urbanism
Conform art. 56 alin. 5 lit. a din Legea 350/2001, investiția se consideră începută dacă este inițiată procedura de autorizare:
„(5) Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora, în următoarele situaţii: a) dacă în timpul perioadei de valabilitate a fost începută, în condiţiile legii, procedura de autorizare a executării lucrărilor de construire/desfiinţare;”
iar conform art. 2 alin. 2 indice 1 din Legea 50/1991, procedura de autorizare începe odată cu depunerea cererii pentru certificatul de urbanism prealabil autorizării:
„Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obţinerii, ca act final, a autorizaţiei de construire şi cuprinde următoarele etape:”
La acest moment nu se poate vorbi de o construcție în sensul de bun, ci doar ca idee de investiție, fiind discutabil inclusiv dacă se poate discuta în această etapă despre construcție ca bun viitor, raportat la prevederile art. 173 alin. (1) din Regulamentul de recepţie şi mențiunea în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul 600/2023 analizate infra.
T1: obținerea autorizației de construire
Doar de la T1, chiar dacă lucrările de construire nu sunt începute, legea permite înscrierea în cartea funciară a ipotecii asupra construcției viitoare, însă doar sub condiția notării autorizației de construire în cartea funciară.
Art. 898 pct. 1 din Codul civil prevede ca înscrierea provizorie în cartea funciară se poate cere “dacă dreptul real dobândit este afectat de o condiţie suspensivă ori rezolutorie sau dacă priveşte ori grevează o construcţie viitoare; în cazul înscrierii provizorii având ca obiect o construcţie viitoare, justificarea acesteia se face în condiţiile legii”.
Art. 173 alin. (1) din Regulamentul de recepţie şi mențiunea în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul 600/2023 completează acest text din Codul civil stabilind că, pentru înscrierea provizorie, este obligatorie notarea în prealabil a autorizației de construire:
„Ipoteca asupra unei construcţii viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară, cu excepţia celei constituite în baza Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare, caz în care aceasta se intabulează făcându-se trimitere la teren şi completând cu menţiunea că priveşte şi construcţia viitoare. În ambele situaţii, înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă este condiţionată de notarea autorizaţiei de construire.”
Coroborând acest text cu art. 2380 din Codul civil („Ipoteca asupra unor construcţii viitoare nu poate fi intabulată, ci numai înscrisă provizoriu în cartea funciară, în condiţiile legii.”) s-ar părea că, din perspectiva legiuitorului nu s-ar putea vorbi de o construcție viitoare (cel puțin nu una care să poată fi ipotecată) atât timp cât nu există autorizație de construire, din moment ce înainte de notarea autorizației o astfel de înscriere provizorie a ipotecii asupra construcției viitoare nu este posibilă.
Justificarea înscrierii (când înscrierea ipotecii devine definitivă) va avea loc doar după T5 (când are loc intabularea definitivă în cartea funciară a clădirii autorizate prin respectiva autorizație de construire), conform art. 173 alin. 2 din Ordinul 600/2023:
„(2) Justificarea înscrierii provizorii a dreptului de ipotecă asupra construcţiei viitoare se efectuează concomitent cu intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiei.”
O excepție interesantă de la regula înscrierii provizorii, care permite aparent intabularea definitivă(?!) asupra unei construcții viitoare, o regăsim în materia creditului ipotecar pentru investiţiile imobiliare:
Legea 7/1996: art. 37 alin. (5): „Ipoteca constituită asupra unui bun viitor se poate intabula în condiţiile legii privind creditul ipotecar pentru investiţiile imobiliare, dacă în prealabil a fost notată existenţa autorizaţiei de construire.”
Art. 173 alin. (1) din Ordinul 600/2023: „Ipoteca asupra unei construcţii viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară, cu excepţia celei constituite în baza Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare, caz în care aceasta se intabulează făcându-se trimitere la teren şi completând cu menţiunea că priveşte şi construcţia viitoare. În ambele situaţii, înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă este condiţionată de notarea autorizaţiei de construire.”
Astfel de credite pot fi acordate doar de instituţiile autorizate (bănci și IFN-uri).
Deși aparent inexplicabilă, această distincție s-ar putea să aibă totuși o miză din perspectiva a ceea ce prevede art. 822 alin. 3 din Codul de procedură civilă privind notarea urmăririi silite:
„Când dreptul de proprietate este înscris numai provizoriu în favoarea debitorului, notarea se va face sub condiţia justificării înscrierii provizorii. În acest caz, creditorul urmăritor va fi în drept să exercite, în numele debitorului, acţiunea pentru justificarea dreptului de proprietate.”
Este adevărat că textul nu se referă la dreptul de ipotecă înscris provizoriu, ci la dreptul de proprietate, însă nu vedem nicio rațiune pentru care s-ar aplica un tratament juridic diferențiat între cele două.
Mergând pe această linie de raționament, întrucât creditorii specializați (bănci/ IFN-uri) nu își înscriu provizoriu, ci își intabulează definitiv ipoteca asupra construcției viitoare, s-ar părea că, notarea urmăririi silite pornite de aceste entități nu mai este condiționată de justificarea înscrierii provizorii, ca în cazul celorlalți creditori.
T2: începerea lucrărilor de construire (și depunerea anunțului la ISC și Primărie)
De la T2, odată cu începerea lucrărilor, ipoteca se extinde asupra lucrărilor adăugate și autonome conform:
Art. 2382 Cod civil: „Ipoteca se întinde, fără nicio altă formalitate, asupra construcţiilor, îmbunătăţirilor şi accesoriilor imobilului, chiar dacă acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii.”
coroborat cu art. 814 alin. (3) din Codul civil: „Sunt supuse urmăririi silite, odată cu imobilul înscris în cartea funciară, şi orice alte lucrări autonome sau adăugate, potrivit Codului civil, chiar dacă acestea din urmă nu sunt înscrise în cartea funciară la data începerii urmăririi.”
T3. Recepția la terminarea lucrărilor și încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor
De la T3: conform art. 37 alin. (2) din Legea 50/1991 lucrările de construire (în sensul de activitate de edificare) se consideră finalizate:
„Lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor.”
Legat de construcții (în sensul de bunuri), Legea 50/1991 nu precizează expres când acestea se consideră finalizate, dar spune stabilește că ele nu sunt finalizate dacă nu există recepție la terminarea lucrărilor:
Art. 37 alin. (5) din Legea 50/1991: “construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate”
În opinia noastră, recepția la terminarea lucrărilor este doar una dintre condiții pentru ca o construcție, în sensul de bun, să fie considerate finalizată, dar nu singura (o construcție neputând fi considerată finalizată decât atunci când titularul dreptului de proprietate se poate bucura de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate).
T4. Etapa formalităților administrative post recepție:
a) Obținerea Certificatului de atestare a edificării construcției (CAEC) și întocmirea documentației pentru actualizarea informaţiilor în vederea înscrierii construcţiei în cartea funciară:
CAEC este documentul în baza căruia se face intabularea construcției în cartea funciară, conform art. 37 alin. (1) din Legea 7/1996 și care confirmă că execuția s-a făcut cu respectarea autorizației și că există proces-verbal de recepție:
„Dreptul de proprietate asupra construcţiilor se înscrie în cartea funciară în baza unui certificat de atestare eliberat de autoritatea locală emitentă a autorizaţiei de construire, care să confirme că edificarea construcţiilor s-a efectuat conform autorizaţiei de construire şi că există proces- verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, precum şi a celorlalte dispoziţii legale în materie şi a unei documentaţii cadastrale.”
b) Branșamentul construcției la utilități
Chiar dacă recepția este efectuată, construcția nu poate fi utilizată sau dată în folosință decât după punerea în funcţiune a branşamentelor autorizate şi definitive la reţelele de utilităţi publice, conform art. 27 lit. g) și h) din legea 10/1995:
„g) darea în folosinţă a construcţiei numai după admiterea recepţiei la terminarea lucrărilor şi punerea în funcţiune a branşamentelor autorizate şi definitive la reţelele de utilităţi publice ale infrastructurii edilitare, conform specificului construcţiei respective, atât în cazul investiţiilor noi, cât şi în cazul intervenţiilor la construcţiile existente care nu au fost utilizate pe timpul execuţiei lucrărilor de construcţii, preluarea acesteia şi obţinerea autorizaţiilor potrivit legii, cu excepţia cazului în care lucrările de construcţii privesc infrastructura fizică necesară susţinerii reţelelor de comunicaţii electronice pentru care nu este necesară emiterea autorizaţiei de construire sau desfiinţare;”.
h) permiterea utilizării construcţiei numai după admiterea recepţiei la terminarea lucrărilor şi preluarea construcţiei, având puse în funcţiune şi recepţionate, de către proprietarul investitor/proprietarul iniţial, toate branşamentele la utilităţile edilitare corespunzător avizelor furnizorilor de utilităţi anexă la autorizaţia de construire.”
T5: intabularea construcției și alocarea unui număr cadastral propriu
Doar după intabulare proprietarul poate dispune în sens juridic de clădire, adică:
– poate să efectueze lucrări de construire asupra ei și poate obține autorizația de construire în nume propriu;
– poate să o apartamenteze;
– poate să transfere dreptul de proprietate sau să constituie alte drepturi reale asupra construcției prin acte autentice notariale.
Acesta este parcursul firesc al edificării unei construcții și aceasta este și premisa legiuitorului atunci când a reglementat atât dreptul de ipotecă asupra unei construcții viitoare cât și formalitățile de publicitate.
De la acest parcurs pot apărea, însă, variații care la rândul lor pot genera dificultăți legate de constituirea și mai ales executarea ipotecii asupra unei construcții nefinalizate:
A. Dificultăți legate de constituirea ipotecii atunci când construcția există pe teren dar nu este înscrisă în cartea funciară pentru ca nu este edificata legal
Dacă ar fi edificată legal, ipoteca este indiscutabil posibilă asupra construcției viitoare, urmând a fi înscrisă provizoriu în cartea funciară.
Problema legată de valabilitatea actului de constituire a ipotecii survine în raport de prevederile art. 36 din Legea 7/1996, conform cărora actul notarial prin care se constituie un drept real se poate încheia doar dacă imobilul este înscris în cartea funciară:
Art. 36. „(1) Actele notariale prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar se încheie numai dacă bunurile imobile sunt înscrise în cartea funciară, cu excepţia: a) cazurilor prevăzute la art. 887 din Codul civil; b) Abrogat(ă); c) actelor de partaj succesoral sau voluntar, cu excepţia cazului în care imobilele din masa partajabilă se dezlipesc sau se alipesc; d) altor cazuri prevăzute expres de reglementările în vigoare.”
Atunci când nu este incidentă niciuna dintre excepții și se ipotechează o clădire, (a) fie împreună cu terenul pe care se află, (b) fie separat (d.e. când proprietarul construcției are doar un drept de superficie sau de concesiune asupra terenului) este obligatoriu ca acea construcție să fie înscrisă în cartea funciară?
În ipoteza (b) de mai sus, răspunsul este destul de clar în sensul că intabularea clădirii este o condiție sine qua non pentru perfectarea actului de ipotecă și că în lipsa intabulării, actul nu poate fi încheiat.
În ipoteza (a) (i.e. actul de constituire a ipotecii vizează atât clădirea cât și terenul aferent) concluzia se complică, fiind posibile, în opinia noastră, 2 interpretări:
(i) Dacă se are în vedere definiția noțiunii de imobil din art. 537. Cod civil (care tratează clădirea ca un bun imobil independent de teren), concluzia este în sensul că nu este suficient ca doar terenul să fie intabulat, ci este necesar ca și clădirea să fie intabulată, chiar dacă se ipotechează împreună cu terenul aferent: “Sunt imobile terenurile, izvoarele şi cursurile de apă, plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent.”
(ii) Dacă se are în vedere definiția noțiunii de imobil din Legea 7/1996 si din titlul VII din Codul civil (privind cartea funciară), adică teren cu sau fără construcții:
Cod civil: art.876 alin. (3): „Prin imobil, în sensul prezentului titlu, se înţelege una sau mai multe parcele de teren alăturate, indiferent de categoria de folosinţă, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar, situate pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale şi care sunt identificate printr-un număr cadastral unic.”
Legea 7/1996 art. 1 alin. (5): „Prin imobil, în sensul prezentei legi, se înţelege terenul, cu sau fără construcţii, de pe teritoriul unei unităţi administrativ- teritoriale, aparţinând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic.”
concluzia ar putea fi aceea că terenul (fără de care nu s-ar putea vorbi de un imobil) este bunul principal și că orice lucrare adăugată sau autonomă de pe el (i.e. clădirea) îi urmează soarta. Pe această linie de interpretare, dacă terenul este intabulat, condiția prevăzută de art. 36 din Legea 50/1991 ca imobilul să fie înscris în cartea funciară este îndeplinită.
O astfel interpretare în sensul arătat la pct. (ii) generează anumite diferențe de tratament juridic greu de justificat între situația în care se ipotechează clădirea întreagă și terenul aferent față de situațiile în care, de exemplu:
– actul notarial vizează un apartament dintr-o clădire neintabulată căruia îi corespunde o cotă indiviză din teren. Într-o astfel de ipoteză, interpretarea că apartamentul neintabulat dintr-un condominiu neintabulat urmează soarta cotei-părți indivize din teren, fiind suficient ca doar terenul să fie intabulat pentru ca și apartamentul să poată fi ipotecat valabil odată cu el, apare mult mai forțată.
– actul notarial vizează o clădire neintabulată pe un teren luat în superficie. În acest caz apare o nouă problema de interpretare pentru ca art. 876 alin. (3) din Codul civil stabilește ca terenul cu sau fără construcții este un imobil doar dacă terenul și construcția aparțin aceluiași proprietar în timp ce Legea 7/1996 definește imobilul ca teren plus construcția chiar având proprietari diferiți.
Atunci când lipsa intabulării este consecința edificării nelegale (fără autorizație de construire și/ sau fără proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor), credem că este necesară coroborarea art. 36 din Legea 7/1996 cu Decizia ICCJ nr. 13 din 8 aprilie 2019 dată de calea recursului în interesul legii, referitoare la cel care a construit pe terenul său și cu materialele sale o construcție fără autorizație și fără proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
ICCJ a statuat că, pe cale judiciară, acestei persoane nu i se poate recunoaște dreptul de proprietate asupra construcției.
Or, dacă pe cale judiciară acestei persoane nu i se poate recunoaște dreptul de proprietate asupra construcției, i se poate totuși recunoaște prin contractul de ipotecă calitatea de proprietar, astfel încât construcția să poată fi grevată cu ipotecă în mod valabil?!
B. Dificultăți legate de executarea ipotecii atunci când construcția există pe teren dar nu este înscrisă în cartea funciară
B.1. Actul de adjudecare în lumina art. 36 alin. (2) din Legea 7/1996
Aceeași discuție pe marginea art. 36 alin. (1) din Legea 7/1996 legată de posibilitatea încheierii actului notarial de constituire a ipotecii se pune și în legătura cu actul de adjudecare a construcţiei care nu este intabulată, raportat la art. 36 alin. (2) din Legea 7/1996:
„Dispoziţiile alin. (1) se aplică corespunzător şi celorlalte categorii de acte autentice prin care se transferă, se constituie, se modifică sau se sting drepturi reale care se înscriu în cartea funciară.”
B.2. Începerea urmăririi silite asupra construcțiilor neintabulate
În plus față de cele două definiții ale noțiunii de imobil din Codul civil și din Legea 7/1996: imobilul = terenul, cu sau fără construcții), există și în Codul de procedură civilă o serie de prevederi care acreditează ideea că urmărirea poate fi pornită doar dacă terenul este intabulat, nu neapărat și clădirea:
Art. 814 alin. (3) din Codul de procedură civilă care poate fi citit în sensul că asimilează clădirea unei lucrări adăugate terenului care se poate urmări odată cu terenul:
“(1) Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe imobile în întregimea lor. (2) Se pot urmări în mod separat construcţiile ce formează o proprietate distinctă de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe tronsoane, pe etaje sau pe apartamente, precum şi orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile. (3) Sunt supuse urmăririi silite, odată cu imobilul înscris în cartea funciară, şi orice alte lucrări autonome sau adăugate, potrivit Codului civil, chiar dacă acestea din urmă nu sunt înscrise în cartea funciară la data începerii urmăririi.”
Condiția unei astfel de interpretări este ca atât terenul cât și clădirea să aparțină aceluiași proprietar.
Pe de altă parte, dacă se urmărește doar clădirea, nu și terenul aferent, în ipoteza alin. (2) al art. 814 (indiferent dacă terenul și clădirea sunt ale aceluiași proprietar sau ale unor proprietari diferiți), Codul de procedură civilă nu permite urmărirea decât dacă acea clădire este înscrisă mai întâi în cartea funciară, așa cum rezultă din art. 829 alin. (2):
„(2) În cazul în care imobilul supus urmăririi nu este înscris în cartea funciară, executorul judecătoresc va solicita biroului de cadastru şi publicitate imobiliară, în numele debitorului, deschiderea cărţii funciare, în baza unei documentaţii cadastrale întocmite de o persoană autorizată şi a titlurilor de proprietate obţinute, când este cazul, în condiţiile art. 660. Cheltuielile necesare vor fi avansate de creditor şi vor fi imputate debitorului cu titlu de cheltuieli de executare silită, în condiţiile art. 670.”
B.3. Notarea urmăririi când ipoteca este înscrisă doar provizoriu
Codul de procedura civila nu tratează explicit notarea urmăririi silite când ipoteca este înscrisă provizoriu, dar se refera la cazul in care dreptul de proprietate al debitorului este înscris provizoriu în cartea funciară stabilind ca notarea urmăririi nu se poate face înainte de justificarea înscrierii provizorii:
„Art. 822 alin. (3) – Când dreptul de proprietate este înscris numai provizoriu în favoarea debitorului, notarea se va face sub condiţia justificării înscrierii provizorii. În acest caz, creditorul urmăritor va fi în drept să exercite, în numele debitorului, acţiunea pentru justificarea dreptului de proprietate.”
Creditorul interesat are calitatea să întreprindă demersurile necesare pentru justificarea înscrierii dreptului de proprietate al debitorului său dar înainte nu poate obține notarea urmăririi silite în cartea funciară.
Chiar dacă în Codul de procedură civilă nu există o reglementare legată de notarea urmăririi când ipoteca este înscrisă provizoriu, pentru identitate de rațiune, aceeași restricție de notare a urmăririi ar putea să fie aplicabilă și în cazul ipotecii provizorii (bunul ipotecat este un bun viitor, nu exista in materialitatea lui la momentul notarii urmăririi).
Totuși, dacă acea construcție asupra căreia poartă ipoteca înscrisă provizoriu se urmărește împreună cu terenul (aparțin aceluiași proprietar), pornind tot de la definiția imobilului de teren cu sau fără construcții, credem că urmărirea silită poate fi notată în cartea funciară a terenului (unde ipoteca ar trebui să fie înscrisă definitiv).
B.4. Intabularea post-adjudecare a clădirii
Conform art. 856 alin. 1 din Codul de procedura civilă după adjudecare, executorul trebuie să solicite intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului în cartea funciară:
“Odată cu predarea către adjudecatar a unui exemplar al actului de adjudecare, executorul judecătoresc va solicita de îndată, din oficiu, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al adjudecatarului, pe cheltuiala acestuia, chiar şi în cazul în care adjudecatar este însuşi terţul dobânditor care avea deja dreptul înscris în cartea funciară. În cazul în care dreptul dobândit de adjudecatar era înscris în mod provizoriu, nu se va dispune decât înscrierea provizorie.”
Cu toate acestea, dacă se adjudecă odată cu terenul și o clădire neintabulată, emiterea actului de adjudecare nu va rezolva problema intabulării clădirii post-adjudecare.
Mai departe, problema intabulării clădirii va rămâne în sarcina adjudecatarului.
Dacă aceasta a fost edificată fără autorizație de construire sau cu nerespectarea autorizației și nu are proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, actul de adjudecare nu va fi suficient pentru intabularea clădirii în cartea funciară pe numele adjudecatarului, ci va fi necesar ca adjudecatarul să întreprindă toate demersurile necesare intrării în legalitate.
Dificultățile care pot apărea în acest caz pot fi majore: adjudecatarul s-ar putea să nu aibă acces la documentația tehnica care a stat la baza autorizației și care face parte din cartea tehnică a clădirii ori la avizele și acordurile care au stat la baza autorizației pentru a avea suficientă claritate asupra lucrărilor necesar a fi executate pentru intrarea în legalitate.
* Articol publicat pe JURIDICE.ro
* Material prezentat în cadrul conferinței “Ipoteci și sechestre în executarea silită” din 25 septembrie 2025 organizată de JURIDICE și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești
