Dincolo de perspectiva juridică tradițională asupra activelor imobiliare (că acestea sunt bunuri), în realitatea economică acestea sunt de facto niște afaceri de sine-stătătoare care generează venituri din chirii și din vânzare/ revânzare.
În funcție de randamentul lor, activele imobiliare pot reprezenta oportunități atractive de investiție, iar aceste investiții, la rândul lor, vin să rezolve, în funcție de rapiditatea cu care pot fi implementate, problemele de finanțare în astfel de proiecte.
Prin tokenizare, activele imobiliare (la fel ca orice altceva cu valoare tangibila) ar putea fi convertite în token-uri digitale stocate pe o rețea de blockchain de unde ar putea fi apoi tranzacționate.
Practic, odată ce un activ, de orice fel, este convertit într-un token digital, i se alocă prin intermediul unui contract inteligent o anumită valoare sau pondere din acel activ și anumite reguli de utilizare, transfer, etc. Apoi, în rețeaua blockchain se va considera că activul respectiv (sau acea cotă parte din activ reprezentată de token) se transferă de la un cumpărător la altul odată cu tokenul. Achiziția și utilizarea tokenului funcționează prin adeziune la acel contract inteligent.
Au însă corespondent drepturile atașate unor astfel de tokenuri digitale în realitatea juridică?
Răspunsul îl puteți afla urmărind pe juridice.ro dezbaterea pe această temă din 10.11.2025 aici.
